Despre ‘After You’ (by Jojo Moyes) + citate preferate

Nu pot să vorbesc despre acest roman fără să fac spoilere în ce privește acțiunea primei cărți, așa că spun spoiler alert înainte de a începe. 😀 Să citesc After You, continuarea Me Before You, a fost exact ca viața Louisei de după pierderea lui Will. O experiență dulce-amăruie.

Probabil toți cei care ați citit romanul Me Before You, scris de Jojo Moyes și apărut în România la editura Litera, cunoașteți faptul că acesta a fost urmat de o continuare, de asemenea de găsit la editura Litera. Autoarea a anunțat recent că în aprilie vom putea afla și finalul poveștii, în cel de-al treilea și ultim roman al seriei. Vreau să vă vorbesc puțin despre al 2-lea roman, pentru că povestea imaginată de Moyes este una dintre preferatele mele ever, pentru că spune atât de multe prin alegerile personajelor, dar și prin faptul că a creionat niște oameni banali care cumva trăiesc odată cu cititorul ceea ce le aduce viața.

Așadar, sinopsis:

Când o poveste se sfârșește, alta începe…

Lou Clark are o mulțime de întrebări. Cum de a ajuns să lucreze într-un bar din aeroport și să-și petreacă timpul urmărindu-i cu privirea pe cei care pleacă spre alte locuri? Sau de ce nu se simte încă acasă în apartamentul pe care îl are deja de un an? Oare familia ei o va putea ierta pentru ce a făcut cu optsprezece luni în urmă? Și va reuși vreodată să treacă peste iubirea vieții ei? Ceea ce Lou știe sigur e că ceva trebuie să se schimbe.
Apoi, într-o noapte, la ușa ei bate cineva. Dar oare străina care îi apare în prag are răspunsurile pe care ea le caută sau îi aduce doar alte întrebări? Dacă închide ușa, viața ei va continua ca până acum: simplă, ordonată, sigură. Dacă o deschide, va risca totul. Însă Lou a făcut cândva o promisiune: să trăiască. Și, dacă vrea să o respecte, va trebui să deschidă larg ușa.

Mi-a plăcut cartea, deși a fost plină de durere. La fiecare capitol mi-au dat lacrimile, la fiecare amintire pe care Louisa o avea cu și despre Will. Și totuși, lectura mi s-a părut că a început greoi, câștigându-mă cu fiecare capitol mai mult.

With Will I had never had to consider what I said: talking to him was as effortless as breathing. 🐝

În comparație cu primul volum, acesta are momente clișeice, un pic forțate, care poate m-au deranjat inițial, dar pe care le-am înțeles ulterior. Ca să numesc câteva exemple: apariția unui copil de care nu știa nimeni sau accidentul lui Sam, ca în filmele proaste de dragoste, când acesta este împușcat. Însă totul s-a închegat frumos până în final, când personajele au fost aproape vindecate. Și zic aproape, pentru că Louisa abia acum pornește spre a-și îndeplini promisiunea pe care i-a făcut lui Will.

Pe cât de mult iubesc relația Lou – Will, pe atât de mult m-am atașat de Sam – „Ambulance Sam”, I should say. 🙂 Un paramedic chipeș, cu o rană asemănătoare  cu cea a Louisei (personajul ăsta e unul dintre motivele puternice pentru care îmi doresc o adaptare cinematografică pentru acest volum – să am la cine saliva, nu?). Relația lor nu a fost grăbită și de asta am și rezonat cu ea foarte tare. După ce Lou a ajuns prima dată la el acasă și așa am reușit să-l cunosc mai mult, am vrut ca cei doi să nu se mai despartă și am vrut ca Sam să fie finalul ei fericit.

Perhaps it was the unexpected pleasure of being out on a Friday evening with a man who held your eyes as he spoke and had the kind of hair you slightly wanted to ruffle with your fingers or maybe it was just the second beer, but I finally started to enjoy myself. 

Și apoi, felul în care Sam a înțeles-o, prin replici precum: I get the feeling, Louisa Clark, that when you’re talking to me there’s a whole other conversation going on somewhere else. sau You live. And you throw yourself into everything and try not to think about the bruises.

Nu știu câți vor rămâne să zic – loiali – lui Will, însă l-am înțeles. Și niciodată n-o să-l pot privi altfel decât a fost. Louisa zice la un moment dat (printre altele): I loved a man who had opened up a world to me, but hadn’t loved me enough to stay in it., iar eu nu sunt de acord cu ea. Consider că fix pentru că a iubit-o destul a decis să îi lase o viață completă de descoperit. Pentru mine aia a fost dovada lui extremă de iubire.

Sunt foarte curioasă ce se va alege de personaje în ultimul volum al unei povești devenite trilogie datorită fanilor. Sper ca tot datorită fanilor să avem parte și de încă 2 filme. Pentru că primul a fost deosebit de frumos. Sunt curioasă ce vor face acum simpaticii părinți ai Louisei, care s-au redescoperit într-un fel unic și delicios de amuzant între rândurile After You, ce noutăți vor mai apărea în ceea ce îi privește pe Treena și pe micuțul Thom. Vreau să văd cum evoluează relația dintre Lily și doamna Traynor..

Lily, I lost my son – your father – and in truth I probably lost him some time before he died. His death took away everything my life was built on: my role as a mother, my family, my career, even my faith. I have felt, frankly, as if I descendend into a dark hole. But to discover that he had a daughter – that I have a granddaugther – has made me think all might not be lost.

Ba chiar vreau să știu ce mai face simpaticul bunic, oare îi vom afla numele într-un final? 🙂 Dar mai ales, vreau să știu ce rol vor juca Nathan și orașul New York în ultimul capitol al vieții Louisei Clark, acela către fericire, către Sam —

I couldn’t tell him that I wasn’t sad when I was with him. I couldn’t tell him that he made me so happy. I was afraid of it. I thought of how I liked having his food in my fridge, how I glanced at my phone twenty times a day waiting for his messages, how I conjured his naked body in my imagination in the quite minutes at work and then had to think very hard about floor polish or till receipts just to stop myself glowing.


This is what catastrophe does: it strips away the fluff and the white noise, the „should I really” and the „but what if”. I wanted Sam. I knew it with a stringing clarity. I wanted to feel his arms around me, hear him talking, and sit in the cab of his ambulance. I wanted him to make me a salad with things he had grown in his garden and I wanted to feel his warm, bare chest rise and fall steadily under my arm while he slept.

Andreea Giuroiu

Blogger și social media addict ツ

Scrie un comentariu