Recenzie: Camera (de Emma Donoghue)

Citită în 2 zile, Camera a fost o revelație și o bucurie. Una dintre cele mai frumoase lecturi de care am avut parte, o perspectivă total diferită de orice citisem până acum. Se adaugă romanului The Fault in Our Stars al lui John Green, care pentru mine rămâne un mesaj puternic despre viață. Camera mi-a oferit acea viziune asupra relației mamă – copil, dar mai ales, asupra iubirii necondiționate a mamei și mi-a permis să intru pentru scurt timp în mintea unui copil de 5 ani care abia descoperă lumea.

*SPOILER ALERT*

Iată câteva citate care mi-au dat fiori și pe care n-o să le uit prea ușor.

  • Când Bătrânul Nick îl face pe Pat să scârțâie, ascult și număr câte cinci pe degete, în seara asta sunt 217 scârțâituri. De fiecare dată trebuie să număr până scoate sunetul ăla gâfâit și se oprește.
  • Omenirea nu poate suporta doze prea mari de realitate.
  • Poveştile spun un alt fel de adevăr.
  • Noaptea mă trezesc în Pat, Mami face chestia aia cu lumina. Lampa se aprinde, număr până la cinci. Se stinge, număr unu. Se aprinde, număr până la doi. Se stinge, număr până la doi.
  • Cartonașele cu numere pe ele se numesc loterie, doar proștii le cumpără, sperând să se facă o magie și să ajungă milionari.

Pentru o recenzie bine structurată și care rezonează perfect cu sentimentele mele față de această carte, vă invit să accesați articolul lui Răzvan. Cartea a fost adaptată cinematografic și după ce că de foarte multe ori am rămas fără cuvinte citind romanul, la vizionarea trailerului mi-au dat lacrimile instant. Încărcătura e mult mai puternică vizual, după câte puteți vedea:

Scenariul este semnat de autoarea cărții, așa că filmul va respecta acțiunea, dialogul și emoția de acolo.

Andreea Giuroiu

Blogger și social media addict ツ

Scrie un comentariu