Interviu #5 – Angela (a.k.a. CineAmator)

Ce dor mi-a fost de această secțiune a blogului! 🙂 Probabil vă amintiți interviurile luate în ultimii ani, marea majoritatea când încă eram elevă de liceu. A trecut așa mult de la ultimul pentru că nu m-a interesat cantitatea, ci calitatea. În ultimii 2 ani am început să fiu înconjurată de oameni interesanți, dar mai cu seamă de prietena mea dragă, Angela. Voi sigur (sper că n-ați aflat abia acum!) o știți datorită muncii pe care o depune în blogul personal, fanatic și cinematografic, CineAmator.

Pe Angela am cunoscut-o prin intermediul unei pasiuni comune – cinematografia. Ne-am întâlnit prima dată la vizionarea filmului Noah și încă mă întreb, după 1 an și, cum de nu ne-am intersectat viețile până în martie 2014. Avem atâtea lucruri în comun, încât am senzația că am trăit după aceleași principii și pasiuni în tot acest timp. Și o facem în continuare. Interviul de mai jos era intitulat, în articolul-sursă, „Interviu cu tine” – reprezentând o cale de auto-cunoaștere diferită. O să iubiți răspunsurile ei, dar mai ales o s-o iubiți pe ea, dacă vă lăsați capturați de lumea din jurul ei, așa cum am făcut-o eu.

Eu: Ce faci ca să îți câștigi existența?
Angela: Lucrez, dar prefer să cred că nu o fac ca să îmi câștig existența, ci pentru a mă supune unor rigori sociale care îmi impun să câștig bani pentru diverse mofturi, slăbiciuni sau lucruri materiale. Existența prefer să cred că mi-am câștigat-o când am ales să nu mă las învinsă de obstacole.

Eu: Pe cine iubești?
Angela: Iubesc lumea, dar nu pe cineva în mod special. Iubirea dată unei singura persoane îţi domoleşte elanul şi, din experienţă, am învăţat că asta te schimbă. Sau poate încă nu am întâlnit acea persoană care să mă facă să cred că îmi merită toate gândurile. Nu vreau să sune a egoism. O să sune clişeic, dar dacă trebuie să fac catalogări, aş accepta că cineva este mai important ca altcineva. Şi pentru mine, doar familia face asta.

Eu: Ai destui bani?
Angela: Aici este destul de uşor, când lamentările mele se rezumă cel mai des la planificarea banilor care îmi sunt insuficienţi pentru ce îmi doresc. Nici măcar nu ştiu cât ar fi suficient, dar clar se poate mai bine şi mai mult.

Eu: Eşti sănătoasă?
Angela: Da, fizic sunt sănătoasă. Sau cel puţin aşa mă simt. Dar sănătatea înseamnă şi gândire şi mentalitate curate, aşa că da, cred că da.

Eu: Crezi că eşti o persoană bună?
Angela: Este irelevant ce cred eu despre mine. Eu aleg varianta care îmi convine mai mult şi anume să mă cataloghez bună, indiferent de ce înseamnă asta, dar dacă ar fi să formulez un răspuns în baza a tot ce cred că am făcut bine şi rău până acum, balanţa înclină spre bine.

Eu: Ce vârstă ai?
Angela: 26 de ani trăiţi, mult mai puţini simţiţi şi mai mult asumaţi. Mă simt matură în gândire, dar tânără în gesturi şi comportament, dezordinea din mintea mea făcându-mă de multe ori o zăpăcită cu paşaport de copil.

Eu: Cine e prietenul tău cel mai bun?
Angela: Nu ştiu, sincer. Există prietenie adevărată? O merit? Am sau aveam, dar cumva timpul şi diferenţele despart oamenii de cele mai multe ori, aşa că de cele mai multe ori rămâi tu să-ţi fii cel mai bun confident. Dar întâlnesc mereu oameni care mă fac să cred în bunătate şi fidelitate şi interesul pentru mine îi fac responsabili de mici bucurii.

rachel weisz

Eu: Cât de des râzi?
Angela: Nu atât de des cât ar trebui să o facă nebunia care mă posedă uneori. Și observ că din ce în ce mai mulți uităm nu să râdem, dar și să zâmbim. Și culmea este că ar trebui să fie un reflex. Dar știu că nu trece o zi fără să găsesc situații de care să mă amuz. Fie și de mine. Nu o să uit niciodată să fac asta.

Eu: Ce te face să zâmbești?
Angela: Lucrurile mărunte și banale. Poate fi pisica Rachel care îmi iese în întâmpinare când vin de la muncă, glumele, intențiile caraghioase, experiențele unora, poveștile altora, drăgălășenia cuiva. FIlmele de epocă îmi vor oferi mereu o sursă inepuizabila de momente de colecționat pentru ceea ce place sufletului meu care se alimentează uneori cu mărunțișuri și firimituri romantice. Surâsurile vin când am nevoie, de-acolo.

Eu: Cine ți-e cel mai periculos dușman?
Angela: Eu însămi. Îmi impun limite, îmi fac reproșuri, îmi permit să mă cert și nu mă felicit decât foarte rar pentru reușite.

Eu: Unde locuiești?
Angela: Unde e acasă.

Eu: Crezi că ești puternică?
Angela: Nu, din păcate nu sunt atât de puternică pe cât mă obligă uneori anumite evenimente să fiu. Dar mă agăț de unul dintre citatele senzaționale ale lui Audrey Hepburn: „I believe in being strong when everything seems to be going wrong. I believe that happy girls are the prettiest girls. I believe that tomorrow is another day and I believe in miracles.”

Eu: Care e cel mai important lucru pe care l-ai făcut până acum?
Angela: Important? Rușinos, dar nu cred că am făcut nimic să schimbe viața cuiva. Pot să menționez o realizare personală, atunci când am reușit să adun laolaltă cam 100 de oameni alături de care am văzut un serial pentru care împărțeam pasiunea – Lost, la finalul acestuia.

Eu: Care este cel mai stupid lucru pe care l-ai făcut până acum?
Angela: Am făcut mult prea multe astfel de lucruri ca să fie suficient timp să îmi fie ascultate confesiunile.

Eu: Te iubești?
Angela: Învăț să fac asta. Și e multă muncă de dus.

Eu: De ce îți este cel mai frică?
Angela: De faptul că pot dezamăgi mai mult decât îmi este permis. Și de faptul că alegerile pe care le fac nu sunt cele care trebuie sau că neglijez lucrurile cu adevărat importante pentru mine, fără să îmi dau seama.

Eu: Când ai plâns ultima dată?
Angela: Ultima oară am plâns la vizionarea unui film, dar din revoltă și furie am fost îndreptățită să fac asta în urmă cu câteva săptămâni. Până când mi-am dat seama că dacă cei care mi-au făcut asta nu înțeleg, nici nu merită. Așa că timpul a vindecat și încă o face.

Eu: Care este cel mai bun lucru care ți se poate întâmpla chiar acum?
Angela: Să mi se dea a doua șansă să îndrept ceea ce poate fi cea mai mare greșeală de până acum, dar să mi se spună și care este. Sună vag, dar ideea de a tinde spre perfecțiune este ispititoare.

Eu: Care este cel mai groaznic lucru care se poate întâmpla chiar acum?
Angela: Să îmi pierd încrederea pe care o am în mine.

Eu: Imaginează-ți persoana ta peste 5 ani de acum.
Angela: Întrebarea standard a interviurilor de angajare. Nici atunci nu știam ce să răspund, nici acum nu știu.

Eu: Regreți ceva?
Angela: Regret naivitatea pe care o am și încrederea pe care o acord oamenilor.

Eu: Care-i primul lucru pe care îl faci dimineața?
Angela: Primul lucru? Munca de lămurire dusă cu mine, ca să nu mai dau amânare alarmei de ceas și mai apoi fac o scurtă recapitulare a zilei pe care o am în față.

Eu: La ce te gândești înainte să te culci?
Angela: Aleg să mă gândesc la tot ce am trăit în ziua respectivă. Cu bune și cu rele.

Eu: Care e cel mai înalt punct în care ai fost vreodată?
Angela: Cel mai înalt punct, fizic, nu pot numi. Aleg să numesc punct înalt o percepție a unei bucurii uriașe trăite care mi-a făcut confirmarea că munca investită într-un proiect personal nu este inutilă și nici pierdere de timp cum mi s-a spus adeseori.

Eu: Dacă ar fi un lucru în viața ta pe care l-ai schimba chiar acum, care ar fi acela?
Angela: Sensibilitatea care mă caracterizează și care îmi știrbește rațiunea și raționamentul.

Eu: Ce te face mândră?
Angela: Blogul de filme; în care investesc timp, așteptări, energie și entuziasm.

cineamator-logo-site

Eu: Rezumă-ți viața într-o propoziție.
Angela: Încă multe de făcut de o persoană care poate spera la mai mult decât ar trebui.

Eu: Care e lucrul care te enervează cel mai mult?
Angela: Atunci când ești acuzat fără drept de replică, etichetările, căldura puternică, alergătura permanentă spre locuri și oameni care nu te așteaptă.

Eu: Care este întrebarea ta nr. 1 pentru Dumnezeu?
Angela: Cât de bine e rău, cât de mult e puțin, cât de urât e frumos și cât de mare e mic?

Eu: Ai secrete?
Angela: Nu cred că le pot numi secrete, dar sunt lucruri pe care aleg să le țin doar pentru mine.

Eu: Ce te face să râzi?
Angela: Cât de împiedicată sunt. Și la propriu și la figurat.

Eu: Ești fericită?
Angela: Da, îmi place să cred asta. Poate nu complet.

demelza bbc one poldark

Mulțumesc, Angela. Pentru că ești prietena mea.

Andreea Giuroiu

Blogger și social media addict ツ

0 Comments

  1. Am avut si eu onoarea sa o cunosc personal. Un om de certa valoare si calitate.

Scrie un comentariu