Recenzie: Allied (2016)

allied-2016-poster

Allied e drama pe care aș revedea-o cu drag oricând. E genul ăla de film care-ți intră în inimă și rămâne acolo.

Robert Zemeckis, regizorul filmului, mi-a mai furat lacrimi și în trecut, cu Forrest Gump (1994), Cast Away (2000) sau Flight (2012). Aici, însă, situația e ceva mai romantică. Un agent al serviciului britanic de spionaj, Max Vatan (Brad Pitt, mai bun decât în By The Sea) şi o spioană franțuzoaică, Marianne Beauséjour (Marion Cotillard, rafinată și stăpână pe rol) ajung să joace rolul unor soți în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. Iar cum viața bate filmul… lucrurile trec de la teatru la realitate. Printre dialoguri pline de tachinări, priviri fugare și pasionale, Max și Marianne sunt protagoniștii unei scene de dragoste superbe, una ce a ajuns în top 3-ul meu personal – o și descriu pentru voi: mașină, furtună de nisip, pasiune.

 

Și pornind de la furtuna de nisip, vreau să subliniez cum Zemeckis are mereu grjă să transpună stările personajelor în vremea de afară – iar aici ploaia anunță tragedia. Pelicula abundă de scenografie spectaculoasă, costume elegante și culori rafinate, transportând spectatorul în timpuri deloc rafinate, atunci când oamenii au fost puși la grele încercări, păstrându-și umanitatea în ciuda celor mai negre coșmaruri provocate de naziști. Pentru mine perioada nazistă mereu o să aibă o încărcătură aparte, iar filmele ce-și desfășoară acțiunea în vremurile alea n-au cum să nu mă emoționeze.

Allied e ca o furtună de nisip, o metaforă deloc subtilă ce descrie viața unui cuplu care dă speranță (la propriu – vezi scena nașterii) în plin război. O minunăție care mi-a încântat sufletul.

They’re watching us. Now kiss me.


Vizionare trailer:

Allied intră din 2 decembrie în cinematografe, distribuit de RoImage.

Andreea Giuroiu

Blogger și social media addict ツ

Scrie un comentariu