Recenzie carte + film: Before I Fall

În februarie citeam Before I Fall, roman scris de Lauren Oliver și publicat în 2010. Cartea a fost adaptată cinematografic, în rolurile principale fiind Zoey Deutch, Halston Sage, Logan Miller, Kian Lawley, Jennifer Beals, Diego Boneta și Elena Kampouris. Am reușit să văd filmul aseară și am profitat de ocazie ca să vă recomand atât cartea, cât și pelicula.

Singurele diferențe majore pe care le-am observat, au fost mai mult niște detalii neimportante – ținuta fetelor și mesajul pe care Kent îl scrie pentru Sam în bilețelul trandafirului. Cei care ați citit cartea, veți înțelege exact la ce mă refer. Însă, în rest, filmul (înregistrat în perioada noiembrie – decembrie 2015 și lansat în martie 2017) respectă foarte mult materialul-sursă, ceea ce eu apreciez înmod deosebit când vine vorba de o adaptare.

I close my eyes and promise myself I’ll never forget this moment: the sound of my friends’ laughter and the heat from so many bodies and the smell of rain.

Sinopsisul cărții sună cam așa: Samantha Kingston pare să ducă o viaţă perfectă: are aproape tot ce-şi doreşte, iubitul ei este cel mai popular băiat din școală și împarte totul cu prietenele ei. Ziua de vineri, 12 februarie, ar trebui să fie una ca oricare alta din viaţa ei încântătoare, dar Samantha suferă un accident de maşină şi moare. Apoi se trezeşte a doua zi şi primește o nouă șansă. Şi apoi iar. Şi iar. De şapte ori. Trăindu-și ultima zi de viaţă șapte zile la rând, Sam va desluși în cele din urmă misterul din jurul morţii ei – și va descoperi adevărata valoare a lucrurilor pe care este în pericol să le piardă.

În cartea asta mesajul e foarte important și dacă vreți o comparație, atunci nu am cum să nu subliniez asemănarea cu 13 Reasons Why, care a fost lansată în 2007 – trageți voi concluziile. Ambele romane vorbesc cam despre aceleași probleme, tratându-le totuși cumva diferit. Poate la fel de dureroase, pentru că ambele au moartea ca personaj principal, însă 13 Reasons Why e mai apăsătoare, mai complexă (trebuie s-o citesc cât de curând, deși am văzut deja serialul). Dar revenind, în Before I Fall lucrurile sunt mai simple și mai directe: ne ignorăm frații și surorile mai mici, suntem răi cu oamenii mai puțin populari, ne tratăm părinții urât și ne credem buricul Pământului. Și ne dăm seama de toate astea prea târziu.

I want to tell her, so many things she doesn’t know: like how I remember when she first came home from the hospital, a big pink blob with a perma-smile, and she used to fall asleep while grabbing on to my point finger; how I used to give her piggyback rides up and down the beach on Cape Cod, and she would tug on my ponytail to direct me one way or the other; how soft and furry her head was when she was first born; that the first time you kiss someone you’ll be nervous, and it will be weird, and it won’t be as good as you want it to be, and that’s okay; how you should only fall in love with people who will fall in love with you back.

Sam are o soră mai mică la care țipă tot timpul și căreia ar vrea să-i spună tot ce ați citit în pasajul de mai sus. Mi se pare că dacă pe alocuri cartea pare childish, filmul conturează mai bine momentele-cheie și anumite sentimente descrise în roman, având chiar o continuă atmosferă sufocantă și tristă.

So many things become beautiful when you really look.

Din ce în ce mai multe producții au în centrul poveștii acest subiect – hărțuirea. Mai ales cea în rândul adolescenților. Sunt lucruri pe care nu le poți uita oricât de mult ți-ai dori și sunt lucruri care te marchează pentru totdeauna. Vorbesc din experiență. Și, din păcate, cred că toți am trecut prin asta la un moment dat. Sper ca peste sute de ani oamenii să citească articole precum cel pe care l-am scris eu acum, în care hărțuirea e ceva de domeniul trecutului; în care ura, bârfa și depresia sunt parte dintr-o istorie la fel de neagră precum secolul 20 în Germania.

I shiver, thinking about how easy it is to be totally wrong about people – to see one tiny part of them and confuse it for the whole, to see the cause and think it’s the effect or vice versa.


Andreea Giuroiu

Blogger și social media addict ツ

Scrie un comentariu