Recenzie: Danny Collins (2015)

  Eram încântată când am văzut clipul în care Jennifer Garner îi dă replică lui Al Pacino, dar după ce am văzut filmul am rămas încântată de cum Al Pacino dă replică tuturor.  Când un film îmi place prea mult, mi-e greu să scriu despre el, pentru că știu că n-aș reuși s-o fac suficient de bine. Totuși, o să încerc, pentru că îmi doresc foarte mult să-l vadă cât mai mulți dintre voi.

Family can be messy, but you shouldn’t give up.

  În urmă cu mulți ani, mai exact pe la 1970, Danny Collins este un artist cu mare potențial care primește încurajări inclusiv din partea presei. Totuși, un jurnalist îi ascunde o scrisoare pe care o primește de la John Lennon. Scrisoarea ajunge la protagonistul nostru abia după 40 de ani, însă tot își atinge scopul: schimbă viața unor oameni, radical, în bine.

  Danny Collins își începe spectacolele cu puțin alcool și droguri, săturat de aceeași muzică veche pe care a acceptat s-o cânte în tinerețe. După ce scrisoarea ajunge la el, ei bine, gata. Renunță la concertele rămase din turneu și la „iubita adolescentă”, având acum o singură dorință: să se apropie de fiul înstrăinat.

  Fiul, la casa lui, cu o soție însărcinată și o micuță tare simpatică, e un om fericit. Chiar scoțând acest lucru în evidență atunci când tatăl se prezintă la ușa casei lui. Perseverența lui Danny se păstrează până la finalul filmului, realizând scene de neuitat alături de o posibilă dragoste, Mary (Annette Bening), de fiul Tom (Bobby Cannavale, stăpân pe personaj), de nora lui Samantha (Jennifer Garner, extrem de dulce), dar și de personalul hotelului la care se cazează și alături de managerul lui. Nu pot cuprinde în cuvinte toate momentele bune care se petrec constant în acest film.

  Cu un scenariu extrem de bine scris, filmul te captivează pentru mai bine de o oră și jumătate, făcându-te să râzi cu poftă sau să lăcrimezi la scenele de familie. Mi-a plăcut FOARTE mult acest film și vi-l recomand din tot sufletul, atât pentru mesajul transmis, cât și pentru replicile savuroase și jocul actoricesc foarte bine realizat de toată distribuția.

Câteva date tehnice:

Regizor și scenarist: Dan Fogelman
Muzică: Ryan Adams, Theodore Shapiro
Producători: Nimitt Mankad, Jessie Nelson

Precizări speciale:

  • Julianne Moore și Jeremy Renner au fost aleși inițiali, dar s-au retras din cauza unor probleme financiare, fiind înlocuiți cu Annette Bening și Bobby Cannavale.
  • Filmul este inspirat de povestea lui Steve Tilston, un cântăreț care a primit scrisoarea lui John Lennon după 40 de ani.
  • Al Pacino și Christopher Plummer au fost o echipă și în filmul The Insider (1999).

Vizionare trailer:

Danny Collins intră în cinematografe din 17 aprilie, fiind distribuit de RoImage căruia îi mulțumesc pentru invitație.

Andreea Giuroiu

Blogger și social media addict ツ

Scrie un comentariu